EU. Eu sunt o ființă
DUMNEZEU. Dumnezeu probabil că și el există, probabil că este și el o ființă.

Mi-l imaginez purtând în căușul palmelor apa îmbătrânită pe care tremurul mâinilor o varsă strop cu strop deasupra noastră. Uneori, din plictiseală, Dumnezeu se mai joacă năvălind în tăcere cu tunete și lumini, retezând totodată aripile îngerilor, de parcă ar fi un copil care zmulge aripile muștelor enervante. Apoi noi toți îl blamăm fiindcă ne-a lăsat fără îngeri păzitori, pentru el oricum nu contează.

Acum adun fiecare fir translucid de cuvânt – le adun pe toate. Vreau să fac un ghemotoc mare și să-l lovesc pe Dumnezeu cu el în cap. Poate așa o să-și amintească de existența mea. Eu – o ființă cu mii de rugăminți.

*

Să lăsăm iubirile să se relaxeze
și gândurile să adoarmă.
~La un moment dat oricum răspunsurile coincid.~

Să nu lovești
Să nu întrebi
Să nu răspunzi
~Lasă nimicul să fie nimic~

Să nu simți umbre pe piele de femeie
Să nu porți în suflet naiva convingere că ești călău
~Trezirea e tot ce contează~

Să nu transpiri
Să nu fumezi
Să nu fugi
~Mișcarea încremenește prezentul și devine așteptare~

Să nu-ți fie dor
Să nu uiți
Să nu sângerezi
~Totul se îndreaptă spre tributul fericirii~

*

Radiezi îmbrățișări
mulțumiri
amăgiri

Să te îmbrățișeze o ea / un el
Să-ți împarți iubirea
Dumnezeului
îngerilor
oamenilor

Neînchipuit de sus
să dai sens cuvintelor mele

(Totul se îndreaptă spre tributul fericirii/ mișcarea încremenește prezentul și devine așteptare/ trezirea e tot ce contează/ lasă nimicul să fie nimic/ la un moment dat oricum răspunsurile coincid)

și să nu uiți

Eu sunt o ființă
Dumnezeu e ființa mea.