În înaltului cerului, pe planeta Gorena, s-au întâlnit: Avionul Ady, elicopterul Edy, planorul Paul și deltaplanul Dan. Fiecare având un traseu bine definit, s-au gândit să ia o mică pauză și să-și depene amintirile din tinerețe. Cel mai încrezut Avionul Ady, le spuse:
-Nu pot să mă plâng surați, viața mea a fost frumoasă. Inginerii talentați, mi-au dat tinerețe aleasă. Fie noapte, fie zi, am alergat ca o săgeată. Am la bord kilometri mii, am tabla imaculată. Am deschis o nouă eră, în transportul aerian. Sunt gândul celui ce speră, să nu-i treacă clipa-n van. Dacă motorul e bun, ajung chiar și-n Himalaia. Sfinților cei mari le spun, că pot înfrunta și ploaia, chiar dacă vine cu tunet, trăznet, vânt periculos. Sunt mereu foarte atent, Este? Sunt un mare Boss.
Elicopterul Edy care nu prea este de acord cu cele auzite,le spuse:
-Fosta-i nene cât ai fost, nu mai ești chiar performant. Să te lauzi n-are rost; Nu mai ești un debutant Tu nu te compari cu mine. Sunt pe lume mai de soi. asta nu-ți cade bine, hai, să "plângem" amândoi. La un accident, amice, ne transformăm în strigoi. Incendiul ne e complice, și fără viață suntem, goi. Dacă avem și teroriști, viața e ca la Paris. Nu știi ce o să mai riști, iei drumul spre Paradis.
Planorul Paul,vesel le spuse:
-Eu sunt ruda cea săracă, a voastră , măi vedetelor. Ce vă spun n-o să vă placă: Sunt planor nu sunt decor. Voi purtați sufletele-n aer, care dacă șansă vor avea, nu mai vorbesc și de fler, vor scăpa de clipa rea. Accidente dacă am , îmi vine să râd să mor. Pot să mă lovesc de un ram, să cad și să nu mai zbor.
Deltaplanul Dan în final le spuse:
-Cel mai tânăr sunt în firmă, nici nu cred că am valoare. Am numai cârpe și sârmă, nu mă dau așa de mare. Zic: Pardon, când văa avioane, nu mai spun de elicoptere. Pot să am eu, oare, toane? Doar vântul îmi dă putere. Nu am nevoie de motor, sigur sunt pe aripile mele. Peste coline de zbor, uit de toate cele rele. Un sfat vă dau în final:
-Să nu trăiți în trecut. Ești un munte nu un deal, fii sincer nu prefăcut.