Acum foarte mult timp in urma, pe vremea stramosilor stramosilor nostrii, pe vremea cand zeii vorbeau cu oamenii, era un tanar al carui chip era neasemuit de frumos. pe nume Zadeu. Multi zei il invidiau pentru frumusetea sa.
In acea vreme oamenii traiau din vanat si agricultura, de vanat ocupandu-se tinerii, iar de agricultura cei mai in varsta.
Intr-una din zile, pe cand Zadeu era la vanatoare, zari o caprioara atat de frumoasa, incat incremeni pentru cateva clipe atunci cand o vazu. Nu putu sa o raneasca, asa ca se apropie incet de ea. In acel moment caprioara se transforma intr-o frumoasa tanara cu parul auriu ca soarele si ochii albastrii ca marea. Zadeu cazu la pamanat pentru ca recunoscu in acea tanara pe zeita frumusetii Ateida.
Ateida se apropie de el si ii zise:
- Ridica-te, nu pentru a-mi sluji am venit la tine. Zadeu privea uimit si nu-i venea sa creada ceea ce auzea si vedea.
- Ci am venit sa te slujesc, caci peste masura te iubesc. Si din clipa aceea au ramas nedespartiti.
Insa nici pe atunci vremurile nu erau asa linistite, omenirea purtand razboaie din cele mai vechi timpuri; si s-a intamplat ca nu mult dupa intalnirea lor sa se porneasca un razboi mare la care a trebuit sa plece si Zadeu, caci era unul dintre cei mai iscusiti tineri in arta razboiului.
Razboiul a tinut foarte mult timp, iar Zadeu nu s-a mai intors. insa ea a continuata sa-l astepte, dar vazand ca el nu vine, a prelungit la nesfarsit dimensiunea timpului, sperand ca din clipa in clipa el sa apara, si atunci cand va veni ea sa opreasca timpul si sa sfarseasca lumea pentru ca nimic sa nu ii mai poata desparti.