Uite aici,aici trebuia sa fie un rid,ca de pe frunteam unui intelept, ca din coltul ochiului unei domnisoare batrane care a zambit in gol o viata, ca in coltul gurii bunicii in acea ultima zi...iar aici,o,aici trebuia sa-mi fie un brat obosit dupa o zi de munca,dincolo trebuia sa imi fie o talpa plina de cute(semn ca au fost sarutate de nisip)...Dar nu,foile de hartie nu imbatranesc asa.
Amintiri nu pre am din celelalte vieti ale mele,furtuni si raze de soare,frunze si sentimentul de mama.Mult zgomot metalic si lumea asta noua,"tebuie sa fi fost vreo greseala in fabricile de hartie din ceruri!" spuneam pe atunci.Multe hartii au insa suflet sa stiti...mai ales cartile ,ele au sufletul celor care le-au scris.Cred ca am si citit si eu in alte lumi suflete,pe atunci insa nu prea dadeam doi bani pe o coala de hartie...cine stie...oricum Dumnezeu e un tip chiar de treaba desi e jucaus uneori,asta ca sa nu Il numesc razbunator.
M-am nascut (din nou) in vremea asta care trece peste mine si semenii mei, fara mila...daca as fi fost de sticla,sigur s-ar fi gasit un pusti obsedat care sa ma adore,as fi fost... stai ,cum se spune?...a da stiu:'de ultima generatie'...ce gluma buna.Era s-o sfarsesc in mainile unui prunc ce ma smulsese de pe biroul tatatului sau impozant.desigur ca a fost mustrat,iar eu am fost spre norocul meu reasezat pe masiva piesa din mobilier de abanos...cu ce folos?...