Sst ! nu ma cunosti… nici nu ti-as dori ! Lumea ta ingusta s-ar cutremura la picioarele mele… idolii tai de carton si-ar pierde culoarea… Cuvintele tale ar parea gesturi dezarticulate ale unui om prea derutat pentru a-si gasi locul langa mine…. Daca esti orice altceva decat mine, viata ta nu inseamna nimic pentru nimeni !

Sunt umbra ta, si reprezint toata intunecimea fiintei tale. Ma urmezi toata viata, orbeste, fara sa stii de ce, de parca nu ai intelege ca eu nu fac altceva decat sa-mi urmez calea ! Caut sa ma intorc in pamantul care m-a nascut, iar tu nesuferitule, tu esti singurul motiv pentru care inca ma mai gasesc agatat de aceasta lume miscatoare, colorata si obositoare !
Am fost acolo cand lacrimile tale innecau umbrele lumii nebune pe care o imbratisai cu atata patos ! Am fost acolo cand zambetul tau imi inunda nemiscarea in vibratii de suferinta si resemnare… Viata te-a facut si pe tine prizonier, asa cum eu iti sunt tie umbra, iar tu imi esti mie culoare ! Oriunde ma voi afla, voi duce cu mine neinsematele-ti ganduri, si blestematele tale iubiri ! Am fost acolo cand materia ta colorata, se va fi dezintegrat, insfarsit in tesuturi putrezite ce imi vor fi invelit urma ! Sst ! Tu nici macar nu ma cunosti… intr-o buna zi, insa ma vei lasa sa ma intorc de unde am venit, fara sa te am pe constiinta… Cand ma vei elibera, nefericitule ?

Nota : Gandurile umbrei , 7 dec 2004