Țara fără Apărare

Astăzi, România e țara rămasă fără apărare,
un trunchi golaș, uitat de foșnetul coroanei,
o inimă bătând în afara trupului,
înstrăinată de propriul sânge.

Unde sunt mugurii ce aveau libertatea de principiu?
Unde e zâmbetul adânc al primăverii?
Acum, sub cerul de plumb al nepăsării,
până și fluturele pare o amintire de fier.

Suntem un popor de alergători spre zidul morții,
căutând în lutul uscat o urmă de „zestre”,
în timp ce bogații recită imnul tezaurizării
peste ruinele unei istorii vândute.

Camelia Opriţa: Volumul: ZESTREA (2007)

NOTĂ DE AUTOR
(Arhiva unei lumi pierdute)

Volumul „Zestrea” nu s-a născut dintr-o dorință de a înfrumuseța realitatea, ci din necesitatea de a o arhiva înainte de asfințitul ei definitiv. Am scris aceste pagini ca pe un inventar al spiritului, într-un timp în care România a încetat să mai fie o cetate apărată, devenind un trunchi golaș, privat de coroana gloriei sale de odinioară.
Am pornit de la revolta împotriva lanțurilor de fier și am ajuns la fragilitatea fluturelui, înțelegând că, într-o societate care tezaurizează banul în detrimentul demnității, scriitorul rămâne ultimul observator imparțial. Această carte este mărturia mea pentru cei nenăscuți: o dovadă că am existat, că am iubit zâmbetul adânc al primăverii și că am avut curajul să numim „întuneric” ceea ce alții au numit, prin minciună, progres.
Dacă România de astăzi este o inimă bătând în afara trupului, aceste rânduri sunt încercarea mea de a-i oferi o „chilie” de hârtie, unde adevărul să poată supraviețui sclaviei moderne.
Vă las această moștenire nu ca pe o consolare, ci ca pe o oglindă. Căutați în ea scânteia florii, căci doar prin recunoașterea întunericului de acum, veți mai putea, poate, cândva, să recunoașteți lumina.

Camelia Opriţa: Volumul: ZESTREA (2007)