" Genuchii mici juliți de cuiul gardului....mireasa de vineri cu rochie de împrumut...oftatul pădurilor și zâmbetul mamei...târâșuri cadențate de plumbi...chitara de pe malul râului...viitoarea crăiasă străbate peronul primelor emoții în doi, zâmbind păianjenului ce se visa fluture...-Ai grijă, mamă, aș vrea doar, să fii fericit!...fiorul genunei escaladate în cap de coardă...lacrimile tale izvorând din așternut de vise destrămate...-Astăzi a spus pentru prima oară, tata!...-Unde este cel pe care l-am cunoscut atunci!...bărbatul cărunt din fața oglinzii ce nu-i mai întoarce zâmbetul de copil...-Mâine am examen la paleo' !...-Ce rece-i apa mării în noaptea asta...-Tata, îmi cumperi...Pisica, Þiboacă, prinde pisica!...-Simți teii ?...-Și eu te iubesc...Ce zici...Poate...Nu știuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu ".

Într-o liniște izoelectrică, un abur părăsește lutul crăpat ce înghite toate lacrimile din jur...E atât de multă lumină...

" Încă nu reușesc să înțeleg care dintre ceasuri a sunat în dimineața asta..."