"De ce?"...intrebare la care caut raspuns si nu il gasesc. Dar poate nici nu vreau sa-l aud....doar primesc ce am si traiesc cu neimplinirea in mine.
Aceasta neimplinire mi-a adus o implinire. O implinire draguta, dulce, sincera, pasionala. O primesc, o indragesc. Iar tu...tu ramii in umbra, in apus, in noapte. Doar ca inima te readuce dupa o simpla privire si un salut intimplator. Privire de o secunda ... si iar dureri, iar neimplinire. Impun sufletul sa uite, impun inima s-asculte...
Privesc....si-mi rostesc sigur si ferm ca sunt implinita - si te las in infern....in infernul meu...infernul care m-a ars, iar semnul ramas imi va servi ca o lectie-nvatata.....TE LAS!!!