Sum ergo Deus est

XII

Din spate nu contenea, glasul ce mă lustruia:
Eu ți-am zis că-i ipocrit!... Uite că te-a-mbrobodit!
Ți-a propus ceva mai bun, decât să transpiri pe drum?
Te-a stresat cu-o judecată, multă râvnă și iar plată!

Ai trudit s-ajungi un sfânt și acu... te-ntorci înfrânt
la o viață-aleatorie... făr' de-averi și fără glorie!?...

Chiar nu pot să cred că vrei, să trăiești printre plebei
pe Pământ tot dând ocoale, hămesit și-n coate goale.

Și mai mult!... Ca un slugoi, înspre alții să te-ndoi
făr' cumva să înțelegi, pentru ce te prosternezi
ălora care te-mbie, doar cu-o viață-n suburbie!
răsfoind-le... ad-hoc, ghidul!... precum un ghioc
și-nsemnându-te cu cruci, în genunchi, prin săli de rugi...

Dacă tot ți-a pus belciug, cere-i și ceva belșug!...
căci are de unde da!... M a m a l u i d e p i a z ă - r e a!...

Și nu văd grabă să pleci! Și prin mine poți s-alegi!
după ce parcurgi grădina, ce-ți surâde cu hodina.
Eu nu te alung de-acum, ostenit să-mi fii pe drum,
iar de-oi fi al meu supus, am să te ridic, mai sus!

Doar eu singur îți pot da, ce nici n-ai putea visa.
Daruri ce sunt căpătate, făr' să ai dureri de spate...

Harul lui este cu trudă!... Lângă mine nu se-asudă!
iar promisiunile-i făcute, nici nu știi de-or fi ținute!
căci mai toate-s cu scadențe,-n alte multe existențe...

Vrei să fii precum un grande, înotând în miliarde,
împărat, conducător; geniu plin de har și spor
încă de pe când ești tânăr?... Uite! eu îți pot fi umăr...

Trebuie doar să alegi!... Nu fi grabnic să te pleci!
De vei fi sub steaua mea, ei ți se vor închina!

Ranguri, bani; împărăție, toate fiind supuse mie,
toate ție ți le-ofer, de mă vei sluji cu zel
și pe jos mă vei susține, urzind faptele prin mine
făcându-mi și propagandă, decimând cealaltă bandă.

Lui doar trebui să-i spui, că nu-l vrei... și te opui
ca apoi, eu și cu el, te bifăm într-un tabel.
Nu e nicio supărare; pe aici nimeni nu moare.
Nu uita că-ai fost croit, liber și blagoslovit...

Lumea mea e de durată; nu suportă judecată!
De mă vei urma de-acum, sprijinul e și postum.
Spune-mi doar c-ai înțeles, și semnează ce-ai ales
căci nimic nu e doar grai; nici ce-ți dau, nici ce îmi dai...

Jos oferta-i mai subțire, neșcolit fiind cu-ndârjire
și oricum nu văd motivul, să-mi refuzi indicativul
sau măcar să fim de-acord, pentru-un viitor acord.

Poți apoi să lenevești, până-o să te plictisești!
precum mortului îi place... să se odihnească-n pace,
dar pe urmă, 'n mare grabă, o să trecem și la treabă!
căci deja pe jos lipsesc, suflete ce proslăvesc
viața dusă în hoție, minciuni, ură... lăcomie...

Nu gândi că jos e altu', ce va mirosi căcatu'
și că tu vei sta pe sus, doar privind binedispus...
Până vei ajunge-n Lună, o-nțelegi pe aia bună!
Conștiența e doar una!... Tot tu lupți cu mătrăguna!

Ce-ți schimbă integritatea, e doar personalitatea
care poate fi în vrie, după orice amnezie!

Tu, ăsta, de ești acum... ș-ăla, de o ia pe-alt drum
veți avea doar o prezență; prin aceeași conștiență!
și chiar de-i prin el donată, poți alege și-altă gazdă!

Nicicum nu-i ești obligat!... Poți să fii și-un surogat,
să slujești sub alte nume, chiar dacă din el porți urme.
Asta-i ordinea de sus... și e fără de ramburs!...

C-o să fii sau nu cu muci, c-alți părinți ți-or da la buci!
că destinul va fi nou!... dar de ce să fii și bou!?...

Gândește-te la avantaje!... Nuuu... lozinci și bricolaje!
Interesul tău, în sine, este-n fond să-ți fie bine!...

Treaba ta!... de mă ignori, jos voi trage alte sfori!
Dacă nici atunci nu vrei, o să-ți dau amar să bei!
și-n final te voi supune, fără să mă știi pe nume.

Influența fiindu-mi mare, induc stări înșelătoare,
orgolii nemăsurate, furii,-angoase; vreri ciudate,
aroganță, violență; ghinioane, boli; demență!...

Le vei duce toate-n spate! ca o boală ce te roade
făr' să ai și vreun motiv, să te crezi cumva voinic...

N-o să știi de unde-ți vin... Vei da vina pe destin!

Pumnii-ți plini vor fi cu lacrimi, iară sufletul de patimi
holbându-te la cei măriți, ce de mine-au fost tocmiți!
cu invidie și ură, căci ți-au luat tot de la gură...
iară eu, precum un Attis, mulțumit c-am luat pe gratis...

Nu mai spun cum o să-ți fie, de-mi pășești și-n parohie!
Vai de curu' tău cucernic!... chinul îți va fi pomelnic!...

L-am filat pe-ascuns, c-un ochi... Se foia ca un deochi.
Radiant și impozant... era... foarte ofertant!
fluturând, în multe pagini și un caiețel de sarcini
ce urma a fi semnat, pentru-a fi legiferat...

Și-încă-un glas mai răsuna, care îl tot proslăvea.
După cum era chitit, părea-a fi un prozelit!
Slugarnic, cu voie bune, îi tot zdrăngănea în strună.

Da, da, da! cu noi s-o-apuci, de nu vrei ghimbir să sugi.
Cândva-am fost un prost ca tine; un credul plin de suspine,
dar șefu' m-a inițiat, cum să-ajung încornorat,
cum să dau popii cu tifla, când spre mine-ntinde chifla,
iar acum slove-mi lipsesc! să îți spun cât îl slăvesc...

N-am avut multe-ndoieli, că ar fi chiar Lucifer.
Ăl de care mă temeam, de pe când încă suiam.

Fain, cum zic, la-nfățișare, luminând precum un soare
doar că de-l priveai direct, ochii nu îi țineau piept,
iar a lui alegorie, suna a negustorie!

Recunosc ceva frisoane, dar nu chiar să mă răstoarne...

Și cum nu se mai oprea, să-mi expună-oferta sa
ori să mă înfricoșeze, cu ce-avea să îmi livreze
dacă nu-i mușc din momeală, alegând altă morală
am făcut precum Ulise, ce-n urechi ceară-și înfipse
doar că n-am avut catarg, să mă leg de el, în larg...

Dar și-așa, liber mă-avânt, făr’ să-l mai aud prin gând...

Ce tu somn, ce tu odihnă, nici pe-aicea pic de tihnă.
„Odihnească-se în pace”, rimă-i doar la fă-te-ncoace!
pentru ca acei sfârșiți... și așa prea osteniți,
și în toate bulversați, suferinzi și speriați
să nu poposească-n cale, cătând locuri de culcare...

...Totu-i doar alergătură... dar și-o mare aventură!