|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ lecția Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 637
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-30 | |
Alb, până mai ieri.
Azi, gri, până când ? Negru ? Nu. A trecut de ceva vreme, și a rămas cenușă. Mai întâi a fost Neant, iar mai apoi, Ceva. Acel Ceva ne-a transformat, ... am vrut Apocalipsă. Aparent, se cam sfârșise, însă dincolo era lumină. Mă orbisei. Mă orbisem. Neant. Ceva (?), vag. Apocalipsă ? nu. NEANT. Apoi, Ceva. A trecut timp de atunci. Ceasul și-a urmat acele monoton. Zile curgeau, se-nchidea Cerul tot mai tare, se-nchidea Ceva-ul de la noi. Ceva ce nu mai exista demult, in mod real. Mă-ntrebam pe-atunci, de ce? Ceasul acela .. ceasul acela m-a trezit. Ceasul acela ce-și urma acele monoton. De aici, Neant, din nou. Te uitasem. Apoi Ceva. Nu, nu era.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate