Eu sunt un cântec destrămat
Ce scârțâie dintr-un vinil stricat
Și care de-a lungul vremii a stagnat
Fiindcă de mult n-a fost upgradat.

Eu sunt păpușa fără mâini
Ce acum e jucărie pentru câini
Și stau pe jos pe undeva
Pentru că el nu mă mai vrea.

Eu sunt un brad ce-a fost tăiat
De propriul trăi îndepărtat,
Care puțin timp s-a simțit frumos,
Dar care după Sf. Ion nu valorează niciun os.

Nu sunt precum am scris mai sus
Subestimarea s-a dus pe parcurs.
Eu sunt o ea și fără el
Și încă plină sunt de zel.
Oricum tu mai târziu o să fii chel
Și eu tot creață ca un miel.
Oricum nu știi că tu chiar pierzi
Și că acum însemni niște muci verzi.