Orbită-mi e privirea de atâta ceață,
întrezărind când stau
și vag sorbind edenul diafan din ochii tăi
...mi-e gheață.
Și zac în neștiință
-un sclav pierdut în marea de supliciu,
și soare, mântuire,infinit mi-e ținta
spre care
anodin înot cerșind prin valuri 'ngăduință.
Ce frig îmi e...
sau inima deja mi-e gheață?