E ca și cum te-ai trezi într-o dimineață
Și visele nu ar mai fi la locul lor
Undeva diluate în inconștient.Oh, măreață
Renunțare și ultimele clipe când alergi în
Căutarea oarbă a culorilor.

Și tot ce vrei , e doar o clipă sfărâmată,
Zdrobită de scrisurile de pe pereții minții tale,
Și înoți pierdut în marea în care mor culori. Blestemată ,
Îți zici că trebuie să fie firea , de îți permite
Să te dezbraci de pielea verii ancestrale.