Îți las ție

sufletul meu, în grijă.

Eu plec în câmpia nemuririi,

și-a desfătării sub razele de Lună,

plec s-adun rouă din razele de Soare,

și iriși cenușii... din ochi de zână.

Sufletul meu a atins

cele mai albastre colțuri,

și mă prefac că nu știu,

că alții știu...

Sărut viața cu inima, dar spune-mi...

cine mă va salva, dacă îmi vor crăpa buzele?...

Cine mă va ajuta,

dacă pleoapele îmi vor albi, să văd,

și cine mă va iubi...

... dacă voi fi gol?