De mă nășteam și eu poet
Ți-aș fi scris eu numai ție
Printre stele un sonet
Și spre lună poezie

Să n-apari numai în vise
Venind rar din depărtare
Citind trăirile ce-s scrise
De a dorului chemare

Cu tine pot să fiu etern
Nu doar în visele ciudate
Ieșite parcă din infern
Și la mine adunate

Iar în sumbra mare lume
Să nu pieri nici tu nici eu
Și s-aduni doar cele bune
Pentru suflete mereu

Ți-aș fi scris și despre suflet
Inimi și priviri mai calde
Să răsune ca un plânset
Pân'-la stelele înalte

Dar eu tot nu sunt poet
Ci doar scriitor de gânduri
Care seamănă încet
Idei tainice-ntre rânduri

Nu ți-am măcar un vers
Nu m-a lăsat muza cea rea
Fiindcă-n al artei univers
Ești însuți, poezia mea.