|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ lecția Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 763
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-25 | |
Pământul e înfrățit cu țăranul,
așa cum marea este cu pescarul, nu-i poate despărți olarul, cum nu poate fura marea marinarul. Pământul pentru el e un lăcaș, în care se roagă de când s-a născut și-n care va trudii ca un ocnaș, până când va fi dispărut. Pământu-i e deasemeni năsălie, de grâu, porumb și de secară, pe care moare și învie, cu fiecare nouă primăvară. În pământ își îngroapă amintirile, ce nu-l lasă să se odihnească, în pământ își îngroapă iubirile, pe care nu a apucat să le trăiască. Pământul e speranța lui de viață și garanția lui de nemurire, îi împietrește inima în gheață, atunci când n-are parte de iubire. Pământu-i e blestem și avere, îi e fecior și-i este fică, pe care i-a dorit cu putere și uneori chiar cu frică. Pentru că mulți au crezut că-i desparte, deșii nu știau pământul să-l iubească, nu știau cu el cum să se poarte, ca el să-i ajute să trăiască. Pământul s-a întors la cel ce-l iubește, cel ce-i dă apă și-i dă leacuri, la cel cu care se căsătorește, de la-nceput și până peste veacuri.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate