Ploaia de gânduri a unei femei?

Plouă cu gânduri în sufletul meu,
și nimeni nu vede cât doare mereu.
Sub zâmbetul calm, liniștit la vedere,
se ascunde o mare de dor și durere.

Am fost furtună, am fost și tăcere,
am ars în iubiri fără mângâiere.
Am strâns în privire povești ce dor,
și lacrimi ce nu le-am spus tuturor.

Mi-am adunat nopțile grele în piept,
și pașii pierduți ce nu mai au drept.
Dar chiar când viața m-a frânt uneori,
am învățat să renasc din fiori.

Căci femeia ce cade, dar nu se predă,
din propria ploaie în lumină se îmbracă
Și chiar dacă lumea nu știe cine e dansa
în tăcere devine mai puternică chiar ea.