păsări înflorite în buchetul miresei,

prins din zbor de domnișoara de onoare.

normal, păsările își văd de treabă,

și fata rămâne în brațe doar cu parfumul,

prin aerul suficient.

mireasa e-mbrăcată într-un alb entuziasm de nedescris,

poartă conduri de sunete inocente,

păstrate de la ultima glaciațiune a iubirii.

mirele poartă un costum cu reflexii întârziate,

un papion cu speranțe îndoliate

și încălțări din multe griji acumulate

tot de la ultima glaciațiune a iubirii.

n-au muzicanți.

doar păsările acelea, bine-nflorite

după ce-au părăsit buchetul,

încearcă timid să suplinească absența

intonând un vals,

acompaniate de legănarea umbrelor.

nunul mare e un fel de soare;

nuna mare, o-ntrebare.

socrul mic, doar un mitic;

soacra mică, o lună mai pitică.

socrul mare nu pare a fi rupt din soare;

soacra mare, o altă-ntrebare.

între nuntașii adunați,

strălucește o pereche de cărăbuși.

(mai sunt și altele, bine ascunse după uși.)

despre ospăț n-aș zice nimic.

să-i urmărim pe miri

cum se-ndepărtează cu mașina lor de nori

în voiaj spre stelele de lungmetraj.