scandalos de puține lucruri pot fi duse la bun sfârșit

într-o sală de așteptare

setea, nostalgia după marile culoare

ți se ghemuiește senină ca o vină

erai intruziv pentru că erai miop, ai fost infidel

pentru că neputând vedea la distanță

te concentrai cu maximă atenția asupra aproapelor tale,

ăsta e tot secretul

anticamera directorilor  potențează defectul

și o promovare acum te poate face doar să te simți

foarte prost, când tu ar trebui să fii cel care

 îți promovezi șeful

sus sus tot mai sus unde-a fost și iancu dus

 

pastel corporatist cu zamioculcas

de plictiseală la baza câtorva frunze de ceară i-ai strecurat

câte o stafidă trasă în ciocolată

îți dorești să te eternizezi, să urmărești efectul

să zâmbești, ce mai, să trăiești cam cum o făceai  când

așezai sub pernele de pe scaune câte o pungă plină cu aer

geamurile mari și regulat spălate te confuzează și mai tare

când te întrebi cum se poate să te sufoci,

mocheta e și ea heavy duty iar secretara poartă mustață

un chinez obosit a pictat cu dulceață pe o pânză de păianjez

caligrama „fugi”

uite un radical care s-a ascuns după purificatorul de aer

și pe calendarul de perete ca la un calendar de advent

zilele de sărbătoare te întâmpină găunoase, cu găvane

de hrubă, după ureche își regăsești o bubă mai veche

iar dubla funcționalitate a telefonului iubitei tale pe post

de număr de înregistrare îți dă de gândit

nu-i așa că îți vine să râzi nervos la gândul că

scandalos de puține lucruri pot fi duse la bun sfârșit

într-o sală de așteptare?