Mă-nclin în fața necunoscutului,
Mă rup ușor de tot ce-am știut,
Pornesc pe drumul începutului,
Cu gândul simplu: să fiu renăscut.

O ușă stranie stă înaintea mea,
Îmi șoptește lucruri ce nu le-am auzit,
Dar fără mâner rămâne-n fața mea,
De parcă încă nu-i timpul potrivit.

Poate mai am ceva de aflat,
Poate n-am înțeles destul,
Sau poate drumul adevărat
Se ascunde dincolo de visul meu.