Inima mi-e goala,
intregul meu trup
rasuna a ecouri
dintr-un vechi demult.

Si trupul mi-e cavou,
rece si gol
inghetat in fire
pentru vesnicie.

Si mintea mi-e un vechi castel
in paragina
bantuit de stafii,
amintiri,speranta.

Si-i singuratate,
si-i o dulce nemurire....
caci sunt sculptat in piatra
de asta lume.

Si sunt doar o gaura neagra
a fiintei,
doar o poarta spre niciunde,
doar o mare sala
pustie
in care se-aud fantomatic
pasi de sperante,suflari de stafie...