E numai un vis în livada ciudată.
La ora de veghe, cu dor necuprins,
Ești bradul gătit cu beteală și vată,
Sunt eu, de Crăciun, beculețul aprins.

În zbor curcubeul boltește visare;
Încet, licurici se aprind fără spor;
Cum fluviul adesea se varsă în mare,
Uitându- și departe firavul izvor.

Cu patimi de lut voi zidi-n carapace
De broască țestoasă cu platoși de-argint
Multimea ce cântă, iubește și tace,
Cu vorbe crescute din tainic alint.

E umbră și frig în livada cu vișini,
Nu-i pas de făcut și nici strop de cuprins,
Unde ești
TU plăsmuit din o mie de pricini ?
Sunt aici
doar EU fără rost ... și un rug neaprins.