Într-acest ceas de adâncă durere,
Sufletul tău tandru aș vrea să-ți alin,
Să ai câteva clipe o feerică plăcere,
Și să meditezi puțin la al tău destin...

Incomparabil cu nimic în lumea asta îmi esti necesară,
In mâna Domnului din ceruri ești bijuterie rară,
Iar omenirea căzuta in trufasa ei prostie,n-a stiut sa recunoasca,
Stapana iubirii, a bladetii si-a tandretii, ce poarta duritatea drept masca,

Cand oamenii vor realiza cine esti, vei fi zeificata!
La fel ca al Domnului fiu,fiica iubirii pe aripi de inger va fi inaltata!
Iar noi, umilii pamanteni, ne vom rusina stiind trufasa prostie ce ne-a intunecat,
Vazand cum tu, prin jertfa ta, pacatele ni le-ai ridicat...