Te văd un val prin tainice morminte
Mă crezi un prinț cu sceptrul de mătase,
Doi prunci suntem ai nenăscutei rase
Amar loviți ne despicăm în ținte,

Pătrundă focul în umbrele adânci
Iar vinul roșu să-mi ungă trupul frânt,
Copil al păcii, cu suflet de pământ
Hai vino iarăși în urlete de stânci!

Coboare cerul, al stelelor hotar,
Răsară viața în cântec de izvor,
Un crez aveam, o ultimă speranță...

Rămâie visul ca falnicul vlăstar
Născut din ceasul bătrânului fior,
Nimic nu sunt, mă-ntunec în nuanță...