Reflecții în cioburile unei oglinzi
Picături roșii de sânge în care lucește durerea…
Peste bătăile rare ale unei inimi se așterne… tăcerea!

Roșu în ochii negri ce privesc cu groază,
Negru în mintea unui om care plânge.
În adâncul unui suflet o lumină se stinge…

Nu mai există decât un drum pavat cu regrete.
În aer se simte mirosul de tămâie și lumânări aprinse.
În ochii unui om se reflectă atâtea fețe triste…

Dincolo de copaci și nori în zare nu e nimic.
În pieptul unui om e un suflet rănit,
Iar în întunericul minții… infinit!

Pe marmura albă a unui cimitir cad picături de ploaie.
Crengile unor copaci se leagănă în vânt.
Frunzele omorâte de toamnă acoperă un mormânt.