Sunt veșnice fantasme,fantome din trecut
De aceea-ntotdeauna eu te gasesc tăcut.
Ai părul albit de ani și-n ochii tăi căprui
Citesc într-înșii taina ce n-o spui mimănui.

Brăzdat e-obrazul tău de multe suferințe
Cu fiecare-oftat se sting pe rând dorințe.
Te caut cu privirea,dar tu privești în zare,
În șoapta îți spui ruga cu ultima suflare.

În jur dispare totul,nimic nu-i de făcut,
Þi-a mai rămas o clipă,o cupă de băut.
Nu te-am văzut nicicând atât de fericit,
Și niciodată moartea în ochi nu ai privit.

De ochii ei cei negrii nu te-ai mai speriat
Și astăzi somnul dânsa nu ți l-a tulburat.
Nu spune "rămas bun" în clipa ce-ai plecat
Ci,in memoriam,mă lasă clopotele-ți să le bat.