privindu-te descopar
nelinistea mea
cerul albastru pravalindu-se
peste mine indoiala
in fructul de maine
urmele pasilor mei
pierduti de fantezia ta
visele mele inflorite
in iarna sufletului tau
desi atat de comuna
mi te oferi putin cate putin
si atunci sub forma
fetei morgana
devenita opaca de
atata transparenta
de pe insula mea
esti de necuprins
amagindu-se
visul meu incearca
totusi sa te invinga