|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Legistul fericirii Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 4
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-11 | |
Scriitorii de astăzi nu mai scriu cu țărănisme; ori ții pasul, ori te apucă pandaliile. E ceva de genul: mănânci sushi, dar îți miroase gura a praz. Ocolesc drumul de țară ca să nu prindă sufletul iz de trudă tradițională. Nu cumva e mai inteligentă mâna murdară a bunicului decât o minte împrumutată? Durerea e în sacoșa în carouri în care ne ducem, fuduli, cioara de pe gard.
Azi-ul nostru e despre șmanglisme, despre folosirea englezismelor ca o exorcizare a limbii române. Autorul ne spune: „Sunt poet în the shadow”. Și îți vine să-l întrebi: „Ce ești, bre?”. Nu mai bine spui matale „umbră”, să vină și viii, și morții să te citească? Limba noastră are un înțeles sfânt. Un alt scriitor ne spune: „The cottagecore unde am copilărit”. Ce-ai facut? Îl întreb și eu, milos. Dacă te aud bunicii, „the culișăru' from the mămăligă” va prinde alte conotații. Îți vor căuta cu degetele prin dicționarul coastelor, iar metaforelor englezești le vor da o traducere însângerată. Vor da kilometrajul înapoi, până în manualul de facere. Se administrează cultură cu japca: un pumn de jargoane între dinții străpeziți și, automat, devii parte însângerată a scrierii. Din malaxorul ăsta de cuvinte, din ciordelile astea lingvistice, nici Dumnezeu nu ne mai scoate. Mai bine, la vama editurilor, ne-ar deposeda de toate cuvintele ce nu ne aparțin; ne fac să părem mai săraci decât suntem. Am citit și eu câteva texte de la englezi, dar nu-i vezi pe ei să spună: „In the light the soarele românesc”. Ei au mândrie literară, domnule! Îi doare în cerul gurii de soarele nostru. Voi cum vă săturați foamea cu franțuzisme și englezisme? Nu vă spune ghiorțăiala din creier: „Nu mâncăm și noi ceva cunoscut azi?”. Pe vremea când m-am născut eu, se respira simplitate. Dacă nu aveai nimic de spus, tăceai din gură. Azi? E un alt sistem. Și muții au voce. În modernism, arunci cuvintele ca pe niște zdrențe în mașina de spălat, nu le pui la grade înalte, nu le usuci – căci momeala udă prinde mai bine. La final, le injectezi cu botox și le machiezi strident, să nu li se vadă româna din ochi, și le vinzi ca la bazar.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate