|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Legistul fericirii Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 2115
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-22 | [Acest text ar trebui citit în espanol] | (...mientras, los ojos se entrelazaban escarbando en el tiempo...) -No tengo miedo de preguntarte tantas cosas, ni vergüenza –pensé (quizás creí que no te alcanzaría todo el tiempo de tu vida para responderme y callé). -¡Vístete... ¿cuánto dijiste que me costabas?!- Pagué y te fuiste, también sin preguntar sobre mi extraña actitud. Después, te volví a ver en la misma esquina. Nuestros ojos se volvieron a entrelazar escarbando en el tiempo, pero nada nos dijimos. Un frío me corrió por las vértebras y cuando te di la espalda, una lágrima, como un rocío tibio se me escabulló en el silencio. No me habías reconocido. Anoche me enteré del tarado que te baleó en el cuartucho del motel. Y acá estoy, te vine a buscar. Termino con la papelería de esta maldita morgue y nos vamos. ¡Qué historia puta fue tu vida mamá!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate