M-a întrebat azi o domnișoară, oprindu-mă din mersu-mi grăbit: “Nu vă supărați, știți ce zi este azi?” Spre rușinea mea, nu știam. Pentru mine azi a fost doar o zi bună, în care până la prânz îmi rezolvasem o mulțime de probleme importante. Nu știam că ziua de 25 noiembrie este Ziua Internațională împotriva Violenței asupra Femeii. Nu știam că, potrivit statisticilor Poliției, în anul 2003, la fiecare două zile, o femeie a fost ucisă de partenerul ei. Nu știam că în România anului 2005 o femeie nu poate solicita la Poliție un ordin de restricție împotriva celui care o abuzează fizic.
Am aflat toate acestea de la acea tânără ce m-a oprit în Piața Universității. Am mai aflat și de lupta fundației pe care o reprezintă pentru introducerea ordinului de restricție în Codul Penal și în Codul de Procedură Penală. Am aflat că pot vota online pentru ca acest lucru să se întâmple, la www.fundatiasensiblu.ro.
Am aflat câteva povești de groază ale unor femei ucise de partenerii de viață, povești scrise pe mici petice de hârtie lipite pe siluetele roșii fără chip, fiecare reprezentând o femeie, ce contemplă trecătorii chiar la ieșirea din metrou. Și am aflat și de seara de veghe din 10 decembrie, de la ora 18, pe Esplanada Teatrului Național, unde suntem așteptați cu toții să aprindem o candelă în memoria acestor nevinovate secerate de violență. Suntem așteptați acolo toți, și tu, care citești aceste rânduri, și eu, care am plecat de acolo tristă, uitând de ziua mea bună, dar cu puțin mai conștientă de grozăviile ce se întâmplă zilnic în jurul nostru, neștiute și cumplite…