Dacă nu te fac părtaș experiențelor
pe care le-am gustat din potirul aerat de trecere,
vei avea privirea umbrită de veșmântul
în care m-am înfășurat de vreme rea, de vreme bună,
de intimitate și pritocire a esențelor.
Poate că vreun poem cu rădăcini adânci în zâmbetul lumii
se va ridica, totuși, în fața toamnei,
iar tu îl vei dezgoli de frunze
și mă vei îmbrățișa discret, ca o adiere,
acolo unde numai îngerii au ochi și brațe,
acolo unde numai dragostea poate pătrunde.( 28.10.2026)