Pagina: 4 : 3 : 2 : 1
Mai pe seară o să ne încredem și în Dumnezeu
:
Poezie 2024-09-23 (1695 -1 afişări)
Marele congres internațional al apostaților
:
Poezie 2024-08-29 (1063 -1 afişări)
Raiul ciorditorilor de țiple
: -El sueño español-
Proză 2009-04-11 (4127 -1 afişări)
text cu o femeie frumoasă
:
Poezie 2009-04-01 (4964 -1 afişări)
ciocolata celebră
 :
Poezie 2009-03-30 (5068 -1 afişări)
ultimul poem de dragoste
:
Poezie 2009-03-25 (3726 -1 afişări)
Psihoza are o nouă denumire, ”Alberto”
:
Proză 2009-03-21 (5399 -1 afişări)
Ultimele cinci minute de pe Terra
:
Poezie 2009-03-20 (4497 -1 afişări)
Iubirea la vertebrate
:
Poezie 2008-09-21 (4136 -1 afişări)
Ce femeie planează asupra acestui poem?
:
Poezie 2008-08-29 (5934 -1 afişări)
***
:
Poezie 2008-08-25 (4761 -1 afişări)
poezie cu porumbei
:
Poezie 2008-08-11 (6926 -1 afişări)
Ultimul Soldat
:
Poezie 2008-08-07 (4985 -1 afişări)
O săptămână între paranteze
:
Poezie 2008-08-04 (3910 -1 afişări)
nu te mai gândi la septembrie
:
Poezie 2008-07-31 (5399 -1 afişări)
Ultima apariție a lui Dumnezeu pe webcam
:
Poezie 2008-07-28 (4447 -1 afişări)
Mirela
:
Proză 2008-07-26 (5367 -1 afişări)
Pământul, Alberto, Dragostea și Messengerul
:
Poezie 2008-07-24 (4691 -1 afişări)
Inima mea se lipise de palmele tale ca de o bandă adezivă
: 2 poeme într-unul
Poezie 2008-07-17 (5769 -1 afişări)
Dragoste în atele (acest text nu-mi aparține în totalitate!)
: multi-personală
Personale 2008-07-14 (4257 -1 afişări)
Interviu cu noul proprietar al site-ului www.agonia.ro
: Partea a doua
Proză 2008-07-08 (5687 -1 afişări)
Interviu cu noul proprietar al site-ului www.agonia.ro
: Prima parte
Proză 2008-07-05 (6873 -1 afişări)
câteva litere despre o zi oarecare
:
Personale 2008-07-04 (4566 -1 afişări)
war like - work like me
: aproape personală
Personale 2008-07-02 (3605 -1 afişări)
Poem verde
: dedicat tuturor poetelor cu ochii verzi
Poezie 2008-06-28 (5886 -1 afişări)
Urină portocalie
:
Proză 2008-06-27 (4837 -1 afişări)
Mortar sau mortal?
:
Poezie 2008-06-24 (5020 -1 afişări)
Hell, one day i'll be back!
:
Poezie 2008-06-22 (4886 -1 afişări)
Mielul, cangurul și Iuda
: mini-legendă
Proză 2008-06-21 (5533 -1 afişări)
Și eu mai cred în iubire
: dar cu pauze de-o țigară
Poezie 2008-06-15 (5910 -1 afişări)
Sick love
:
Poezie 2008-06-11 (4275 -1 afişări)
Privit de departe
:
Poezie 2008-06-06 (3798 -1 afişări)
Otilia
 :
Proză 2008-05-29 (11814 -1 afişări)
Despre o insulă anume și alte transparențe
:
Personale 2008-05-25 (4182 -1 afişări)
De aici nu există scăpare
:
Poezie 2008-05-20 (6048 -1 afişări)
Când mă plictisesc ucid dragoni
:
Personale 2008-05-18 (3804 -1 afişări)
Boschetarul, musca și Alberto macaragiul
:
Personale 2008-05-17 (3722 -1 afişări)
Cântec de leagăn
:
Personale 2008-05-15 (5040 -1 afişări)
Definindu-l pe Alberto
:
Poezie 2008-05-14 (2880 -1 afişări)
în poemul ăsta apare un dumnezeu care mă ține de mână și-mi repetă obsesiv: ”inutilule!”
:
Personale 2008-05-09 (4370 -1 afişări)
templu
:
Poezie 2008-05-06 (3822 -1 afişări)
Final superb
:
Poezie 2008-05-04 (5159 -1 afişări)
Alberto a luat-o razna
:
Personale 2008-05-01 (5410 -1 afişări)
+ por venir
:
Poezie 2008-04-18 (4185 -1 afişări)
Pagina: 4 : 3 : 2 : 1 |
|
Pagina: 53 : 52 : 51 : 50 : 49 : 48 : 47 : 46 : 45 : 44 : 43 : 42 : 41 : 40 : 39 : 38 : 37 : 36 : 35 : 34 : 33 : 32 : 31 : 30 : 29 : 28 : 27 : 26 : 25 : 24 : 23 : 22 : 21 : 20 : 19 : 18 : 17 : 16 : 15 : 14 : 13 : 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
OffTopic :)
?
:(
.
***
**
*
OffTopic era o gluma
OffTopic :(
:)
eu
:(
un sfat amical
OffTopic dragi editori
"n-am talentul tau de a vorbi degeaba despre viata"
draga stelutza
sorin
erata
sorin
erata
enaque
psihedelic
nu stiu de ce
balarie clasa lux, marfa de azuga
alice drogoreanu
stelutza
george
Domnule Plopeanu
hai mah
doamna draga
adriana barceanu din montreal
doamna draga
OffTopic va rog eu frumos
OffTopic Ligia
emilian
stefan, nu inteleg
ctrl+alt+del
acest tecst se poate comenta doar de masculi
m-am regrupat
foarte interesant
Cliparu Alexandru
D-le Dume
ma incanta
ba da
poem erotic
balarie X 3
balarie X 2
cliseu + o balarie
părerea mea
subscriu
OffTopic erata
OffTopic haha
:)
cu tot regretul
Stefan si D-le Dume
enaque
:)
Cezara X 2
deseos de cosas imposibles
Cezara
super poem
colaj de versuri
.
something like that
balarie
Ramona
re
ai dreptate
Doru
dragii mei
:)
madalina
Costi Alexandru
:)
erata
strong enough
o intrebare
poem zen
o singura obiectie
poem fragil
complex
dragoste de casnica
desi
lupta de pe cuptor
vax, e o lume minunata
Dios no esta hoy aqui
de stea, sau de recomandate
stelutza
Cristinelor
.
peanut
revin cu scuze pentru stelutza
raspunsuri
re
Victor
Doru
las calles de zaragoza
re
OffTopic OFFTOPIC - PENTRU EDITORI
daca castiga Premio Planeta
Pagina: 53 : 52 : 51 : 50 : 49 : 48 : 47 : 46 : 45 : 44 : 43 : 42 : 41 : 40 : 39 : 38 : 37 : 36 : 35 : 34 : 33 : 32 : 31 : 30 : 29 : 28 : 27 : 26 : 25 : 24 : 23 : 22 : 21 : 20 : 19 : 18 : 17 : 16 : 15 : 14 : 13 : 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
|
|
Vă mulțumesc
Poezie de Adrian Păunescu
Convingere
Proză de Isaac Asimov
11 minute
Proză de Paulo Coelho
|
|
Biografie Albert Cătănuș
Beam us up, Scotty!
Când aveam șapte ani i-au tras pe roată pe trei țărani la sute de kilometri de locul unde m-am născut: într-un cătun din câmpia Bărăganului, nu departe de orașul Brăila. Am fost al optulea copil în familie, iar pentru că eram slab și mă imbolnăvisem de friguri, dar mai ales pentru că nu voiam să sug la sân, la vârsta de opt luni, tata m-a dus la târg la Brăila iar acolo m-a dat unei cuconițe sterpe care voia un copil pe trei saci de grâu și patru găini. Știu șapte limbi în afară de română: greacă, rusă, turcă, bulgară, franceză, germană și albaneză. Înțeleg cam tot pe atâtea limbi cât cunosc. Pe tatăl și pe mama mea naturală nu i-am mai întâlnit niciodată. Toată familia mea a murit când aveam nouă ani. Unii spun că din cauza unei epidemii de tuberculoză care lovise în acele vremuri Bărăganul, alții spun că acel cătun a fost incediat de arendașul locului, iar alții mi-au spus că într-o noapte un batalion de ruși beți a trecut pe lângă el și fără preaviz soldații au descălecat la lumina torțelor și au ucis totul la întâmplare, nici măcar un câine nu au lăsat în viață. Domnița care m-a adoptat ad-hoc se numea Maria și era grecoaică, avea sprâncene groase și arcuite și se îmbăia de trei ori pe săptămână. Uneori mă lua și pe mine în hârdăul în care se turna apă caldă de către slujnicele casei și care îi spălau părul lung până la șolduri. Nu zâmbea aproape niciodată și m-a botezat în religia ortodoxă la o biserică mare din oraș, Sfântul Nicolae. Primul meu nume a fost ”Mavros”, adică ”Negru” în greacă, dar nu mi-a plăcut niciodată așa că atunci când am împlinit 88 de ani, la București, cu ajutorul a zece poli dați unui popă moldovean mi-am schimbat numele. Aceasta mi-a scris în altarul bisercii de lângă spitalul Colțea un certificat de naștere cu prenumele ”Albert”, iar pentru că pe Maria, mama mea adoptivă o chema ”Stratiotis”, adică ”Soldat”, n-am vrut să renunț la filiera mea grecească drept urmare pentru încă zece poli și două vaci, popa mi-a schimbat și numele, ”Cătănuș”. A fost o afacere bună, încă mai port aceste nume. Cel mai greu mi-a fost când mi-a murit prima soție, avea 72 de ani, iar eu de două ori pe atât. Am fost doar de două ori căsătorit în toți acești ani. Nu că nu aș fi putut, dar nu am găsit. Asta e, oricum, cea de-a doua mea soție era rusoaică. Așa am ajuns să trăiesc în Rusia țaristă. Era vântul schimbării în Europa, comunisnul se infiltrase în universități și peste tot de-a lungul continentului apăreau partide care țineau cu muncitorii, cu țăranii, cu cei săraci. L-am cunoscut pe fratele lui Lenin, un orator desăvârșit la o întrunire secretă, apoi pe Lenin. A fost lucru care m-a salvat de la multe, a doua mea soție, Ana, mi-a cerut să fac o poză cu pe atunci tânărul Lenin. Iar fotografia aceea în care apărem zâmbitori eu și el, a fost al doilea meu pașaport. O am și acum, deși multă lume nu mai știe cine e cel de lângă mine. Am avut o mică librărie în Sankt Petersburg. Poate o mai aveam și acum, dar după ce Lenin a fugit din Rusia, eu am plecat în Elveția, apoi în Franța. Când a început primul război mondial, Ana a murit de tuberculoză. Doi ani am scris despre viața mea de până atunci, sute și sute de pagini. În fiecare dimineață îmi beam cafeaua la un mic restaurant din Montparnasse, iar seară mă îmbătam criță cu toți artiștii sărăci ai Parisului și le povesteam despre cum cei mai importanți oameni din viața mea au murit de tuberculoză. Unii mă socoteau nebun, alți îmi cereau de câteva ori pe zi să le arăt poza mea cu Lenin. Mă rog, a trecut și primul război mondial, a murit și Lenin, iar eu m-am reîntors acasă. Nu am vrut să mă duc în Rusia, Stalin nu mi-a plăcut niciodată, cruzimea lui de borfaș îmi dă și acum fiori. Pentru că știam atât de multă istorie am fost profesor de liceu mult timp. Apoi a trebuit să părăsesc orașul, oamenii mureau, iar eu aveam mereu aceeași vârstă, a trebuit să plătesc iar unui primar câteva sute de lei pentru a-mi scoate un nou certificat de naștere. Mi-am păstrat iar numele, dar m-am mutat din țară, regele instaurase dictatura, peste tot în Europa se instaurase dictatura: Italia, Rusia, Germani, România. Știam că va urma un război, trecusem prin atâtea războaie, îmi învățasem lecția bine: oamenii nu se schimbă niciodată, iubesc să meargă la război, pur și simplu adoră. Am plecat la timp în Grecia, am stat la străstrăbunicul Mariei, un armator foarte bogat pe nume Onasis. Când am revenit în țară, după terminarea războiului aveam cu mine două valize pline cu bani și bijuterii. Comuniștii, deși puseseră mâna pe putere nu aveau curajul să se atingă de mine, NKVD-ul avea dosarul meu și o copie a pozei cu Lenin, nu știu cum a ajuns în mâinile lor, dar nu mai contează acum, m-au lăsat în pace. Am trăit în România liniștit până când a trebuit iar să-mi schimb toate documentele, arăt ca un bărbat de aproape 40 de ani, deși pe certificatul meu de naștere scria ultima oară în dreptul anului de naștere 1902. Vreun milițian zelos ar fi putut deveni curios. Dar nu s-a întâmplat nimic, nu m-a abordat nimeni niciodată pe tema asta. Doar că am primit o scrisoare, acum câțiva zeci de ani în urmă, încă era comunism, în care un domn din Argentina îmi spunea ca mă știe, si ar vrea să ne întâlnim pentru a discuta niște subiecte foarte importante. Nu mi-a spus de unde are adresa mea, un necunoscut aflat la zeci de mii de kilometri distanță, mai ales că am ales mereu să stau sub radar pentru a nu da de bănuit nimănui. Acum două zile, am primit iar o scrisoare de la același domn, fix după exact 46 de ani de la prima scrisoare și m-am decis să-i răspund.
”Da, domnule Echavarria, ne putem întâlni în cafeneaua aceea din Montparnasse unde ne-am cunoscut prima dată în 1912.”
https://www.youtube.com/watch?v=jPtq91gB8rU - domnul Echavarria
|
Texte Recomandate
