I.Singurătatea și sentimentul neapartenenței la rasă sunt lucruri ce iți dau o altă imagine a vieții și a lumii. E o imagine imobilă, un tablou de toamnă cu copaci dezgoliți, aruncați pe un deal pitic. Printre ei curge obosit un pârâu mohorât plin de amintiri încețoșate.Viața alergă în jurul tău, iar tu, în alt sistem de referință alergi în propriul cerc. E cercul gândurilor tale nealiniate, neadaptate. Sunt lumi diferite care nu se întâlnesc niciodată, se ating și se resping violent. Lumea lor și lumea din colțul tău întunecat și izolat. Câti oameni trăiesc în acel colț, apărut în copilărie, atractiv, și care nu a mai dispărut niciodată?

II.Existența celui ce "simte" este ca o pendulare continuă la marginea dintre viață și moarte, dintre realitate și iluzie. Suntem parcă dispuși, asimetric în cercul subțire din jurul unei spatiale găuri negre, la granița imperceptibilă dintre lumina eternă și întunericul absolut. Acolo trăim ezitând, îndoindu-ne, iubind și căutând permanent.
Mă întreb la ce s-a gândit cel ce a denumit acea margine a unei găuri negre - "Orizontul de evenimente"

III.În jurul nostru se zbate o lume căzută în mediocritate și penibil, o lume dementă, alienată. Alergăm zilnic printr-un zgomot infernal produs de indivizi aproape abrutizați, exponenți ai unei societăți incapabile să mai producă valori, idealuri sau iubiri.Este vremea comodizării extreme, în care totul se consumă “fast” de la mâncare la informație. Tot ce ne înconjoară este țipător și strident, rapid și efemer. Nu iți mai rămâne decât să te așezi pe o piatră. Singur.