Gândirea o ia înaintea corpului, ea poate circula prin viitor, ca o variabilă aleatoare, însă trebuie să fim consecvenți în gânduri, să nu facem din ele entități versatile, pentru a face din caracterul integru sistem de referință în viață.
Lipsa gândurilor ar face superfluă activitatea minții, gândurile corupte sunt trimise în pușcăria mentalului, supuse punitivului spiritului, văzut ca gardian al minții, gândurile zombi sunt reciclate și refolosibile, însă și-au pierdut efervescența și sunt amenințate de igrasie și mucegai, iar uitarea decimează gândurile care și-au pierdut identitatea, și nu mai e decât un pas până la senilitate provocată de anarhia neuronilor.
Adevărul apare uneori prin consecvența, virtutea și imparțialitatea gândurilor, care refuză erorile cu simulacre atrăgătoare, și să punem adevărul într-o capsulă ermetizată, pentru a nu se dizolva în marea de minciună.Gândurilor încărcate cu forța volitivă le revine misiunea de a suporta tot adevărul, căci dacă acestea nu s-ar implica în susținerea adevărului, cruditatea adevărului ar genera un catharsis, din care am ieși sleiți, traumatizați psihic, ca și cum ne-ar izbi o rafală atât de puternică, încât ne-ar culca la pământ.
Calitatea gândurilor ne face viața mai ușoară, mai transparentă, fără erorile născute din gafele gândurilor al căror mecanism e defect, căci gândurile superioare induc energii capabile să se confrunte cu suferința, pe când gândurile inferioare produc fisuri în structura existențială.
Totul e trecut prin filtrul gândurilor, iar realitatea dobândește ipostaze subtile și rafinate prin implicarea gândurilor în reprezentările și percepțiile pe care ni le facem despre realul epurat de ireal, fantasme, oniric și simulacre.