Eu nu sunt poet. Am pornit de la matematici. La drept vorbind, fusesem mirat: de ce exista paradoxuri in matematica? Cea mai exacta stiinta, «Regina stiintelor» – cum a denumit-o Gauss, admite lucruri false si adevarate in acelasi timp? Atunci, de ce nu si literatura? De ce nu exista paradoxuri in literatura, care pare destul de deschisa, destul de maleabila? Si, am incercat sa le gasesc. Totul este posibil. Deci, acest volum, de asemenea!
Cititi, prieteni ai mei, paradoxuri de toate zilele! Exprimate in propozitii naive, zilnice:
- contradictii dure;
- antiteze puternice;
- expresii figurate interpretate la propriu;
- jocuri de cuvinte;
- comparatii contrariate;
- cuvinte puse in mai multe sensuri in acelasi timp;
- repetitii absurde;
- parodii ale proverbelor.
Non-versuri, non-opera.
Non-literatura... nu-da!
Scrieti, prieteni ai mei, paradoxurile noastre de toate zilele! Paradoxurile vietii: a iubi si a detesta, a fi iubit si a fi detestat in acelasi timp.
Programati calculatoarele electronice ca sa scrie in locul vostru! Nici un cuvânt gratuit in poezie sau mai bine poezii fara cuvinte... Acestea din urma vor fi in sfârsit citite. Daca precursorii au spus o idee, voi spuneti contrariul!!
Scrieti, prieteni ai mei. PRONUNTATI O ANATEMA CONTRA ACESTEI TEME!

PS: Aparut in anul 1983, in cartea “Le Sens du Non-Sens” (Sensul nonsensului), un volum de poeme experimentale publicat la “Editions Artistiques” din Fes, Maroc, unde eram profesor cooperant predand matematica in limba franceza.