Tare șoadă-i păorimea, gugulanii dă pă sacie,
Măi cu samă bețâvanii, ăi cu mințîli-afumacie,
Că să vez șe întâmplarie: într-o jioi dă gimineață,
Uica Pătru Gimișcuță să-ntorșea betoc dîn piață.

Când colo, vieni năcazu: dântr-un șopru, după vie,
Un băcui dăgea să iesă d-a țurucu-ntr-o coșie.
- Bă, țăranie, bă prostanie! uica Pătru-nșepe-ai spunie:
Șie cie sui așa pă minie ca pă prunu-al plin cu prunie?

Fi-ț-ar dracului coșia, că erea să mă omori!
Să-njupi la bietu paor șî-l săltă dă suptsiori:
- Dă-m un pol să beu o ștampă dacă vrei să-ț dau iertarie,
Altă formă șcii prea binie, ce-oi călărie în pișioarie!

C-am v-o două luni dă lupcie, douăzăși dă ani cu pucu,
Zășie ani dă harachirii șî vro șapcie dă sepucu!
Bietu’ paor, șie să facă? Hop, cu banii pă sprânșeană,
Că, dă frică dă bătaie, i-ar fi dat ș-o gimijeană!

Toacie bunie șî frumoasă, uica Pătru-i loă toț banii
Șî plecă pă drumu mare cițăind ca chițoranii,
Da’ a naibii întâmplarie, că dîn ășcia lumea-i plină:
Poc! Dădu în uica nostru o mărșână d-a străină.

Ș-amețât ca nima-n lumie, baș că n- apucă să vadă
Cum ieșî dîn ea șoferu șî-i dădu un șpiț în noadă.
Ș-ăla marie cât batoza șî cu palma ca lopata
Îi propci șî două pelme dă-l trânci în șanț, d-a gata.

- Mulțămesc șî săru-mâna, mieritam să iau în barbă!
I-o fost zâs uichițu nostru, scuturându-să dă iarbă.
Iară io, aflat p-aproape, n-am putut să măi târpesc,
M-am luat dă Gimișcuță șî m-am pus să-l porcăiesc:

- Bine-ț șăgie, uica Petre, ce-ai umflat prăcum păunu
Ș-ai sărit pă bietu paor, parc-ai vrut să traji cu tunu,
Da’ când ce-o pocnit străinu, nu șciai un’ să cie baji,
N-ai făcut-o pă voinicu, ai făcut-o în nădraji.

- Șie-i cu cinie mă nepoacie? Oare cumva nu țî binie?
Ia măi tacă-ț naibii fleanca șî ascultă-mă pă minie:
Una-i să ce calșe-un paor cu coșia, dă pomană,
Ș-alta-i ca să ce lovească o mărșână-amerecană!