nimic nu plânge în urma mea, nimic nu rodește înaintea mea. mă aștern ca o umbră între viețile altora, câțiva întârziați îmi observă lipsa, dar e un déjà vu îmbălsămat în coșmarurile generațiilor care ar fi crescut din noi.

miroase a descompunere, a lumină arsă, a zaț de cuvinte.

aici în odaia sordidă a uitării până și umbrele au alte înțelesuri; mai știi…fă-mi un iepuraș, apoi o pasăre, apoi un zbor din mâinile tale, din umbra ta fă-mă pe mine... mă... m…