în moarte nu există depărtare

sub coaja de cuvinte cresc măslini
un pescăruș se prăbușește până la catarg
(păcat. mai era puțin și aflam.)
sub cuvinte sunt oasele tale. apoi alte cuvinte. arse . înnegrite.

Poetul îmi aruncă luna în poală și fuge. duce cu el cele o mie și una de măști.
sub alt nume se va naște mâine în târguri.
sub altă zodie îl vom răstigni și-l vom plânge

doar ți-am spus, în moarte nu există depărtare
nici mâine nu există și nici chipul nostru comun păstrând unite jumătățile fierbinți ale nopților fără de lună
și fără de lun.