îți vorbesc despre libertate acum deși nu te cunosc te văd uneori printre rânduri
îmi injectez o supradoză de iluzii în care limita se răsfrânge peste această constrângere
eu plâng ușor am lacrimi în vârful degetelor când îți recunosc profilul frumos
(cât de prelung cât de ritmat ești în seara asta ploioasă)
îți vorbesc despre libertate și plângi încet lângă cerul neîntrerupt al cuvintelor mele care vorbesc despre tine orice ar fi
„Nu pot să trăiesc în afara dragostei”
refrenul se stinge în surdina unui alt început
căile se despletesc lascive în venele mele ciuruite
printre amnezii spastice mă cutreieră gândurile tale fibrilate
dar îmi aduc încă aminte că îți pot vorbi oricând despre dragoste ca despre singura mea libertate