Departe-s fara tine si singur cu-al meu loc,
Petrec iar inc-o noapte, lipsit de-al tau noroc,
O vesnicie-mi pare, exil unde-am trait,
Batran cu inc-o iarna, tu iarasi n-ai venit.
Aducerile-aminte, in inima imi picuri,
Trezit in miez de noapte, de-a sufletului stihuri;
Fulgi de amaraciune, ingheata la feresti,
In mintea-mi norii toarna, duioasele povesti,
Tu goala, o madonna, prin fata mea iar treci,
Cu ochii verzi in lacrimi, cu maini subtiri si reci,
Cu bratele-amandoua de gatul meu te-anini
Te strangi usor la pieptu-mi, imi spui ceva... suspini...
Adun, mangai averea-mi de-amor si frumuseti,
Ne sarutam, univ-om sarmanele vieti...
Ramaie dar momentul si fi-va vesnic mut,
Sa am pe veci norocul, atunci cand te-am avut,
Sa nu mai pleci din preajma-mi, sa nu ma mai trezesc,
Sa-ti spun cat mi-esti de draga si cat te mai iubesc,
Sa uiti de el, copilul, ce greu mi l-ai crescut,
S-atinga nemurirea, luptand cu-al mortii scut,
Sa uit cum intr-o clipa, din viata mi te-ai smuls,
Voi fi batran si singur... Tu-ncetisor ai curs,
Cu-a vremii nemurire, trecutului tumult...
Inlacrimat si singur, voi fi murit de mult!