Am scris un text.
Stiu ca l-am scris pentru ca l-ai citit.
L-ai citit prin mine.
Nu era doar un text, era un dar ...

Fiind o optiune ea nu e obligatorie, ci temporala.
Deloc emotiva ci subiectiva.
Alegi usa, intri, iti vezi poteca si pasesti.
Nu toate potecile iti apartin.
Amandoi stim asta, altfel, nu ar exista usa.
Te plimbi, lamuresti ce ai de lamurit, mergi inainte...
Te astepti sa gasesti alta usa, stiu.
Ei bine, nu exista alta usa.
E o fereastra.
In fiecare zi.
Nu e prinsa de nimic.
Atarna de aer.

aerul strivit cu limba de cerul gurii,
aerul din visurile noastre,
aerul copilului sfant si curat Gabriel,
aerul ce ne uneste intr-unul,
in plamanii mei.


Se pare ca am ajuns la final, impreuna.
Te intrebi.
E tot un dar.
Somn usor la fereastra!