Asa cum cresteai in prelungirea inimii mele
mi se nazari ca cerul naste diminetile mai frumoase,
nu mai vedeam smogul in drum spre birou
nici cersetorii articulati durere la colt,
erai ca si icoana aceea ce-o vazusem demult
la agapia, ce lacrima flori si ingeri
si nu stiam de ce privirea mi se uda ploaie
cand, aducandu-mi aminte de tine, rataceam
in parcurile iubirii de mana cu serile lungi,
ecoul vocii tale imi naste si acum simfonii
si nu e decat o zi de cand nu te-am vazut
dar parca m-am nascut de mii de ori de-atunci
iar vietile ce-au trecut le-am trait rand pe rand
cu toate pasiunile si emotiile lor de fiecare data,
cred ca florile ce le vad sunt chemarile tale
iar trecatorii doar emisari ai inimii tale
ce ma cheama, ma roaga cu privirea sa te caut
sa-ti soptesc iar si iar ca universul e atat
de gol fara tine incat nici nu ar exista de fapt
si ca toate stradaniile sale sunt pentru a te face
sa intelegi si sa simti ca esti cel mai important
si cel mai nepretuit diamant, ce slefuit in durere
si in bucurie face ca lumea aceasta sa straluceasca
cu o fericire mai mult, ca esti acel mugur de viata
pentru care se nasc mamele si plang izvoarele
cazute-n cascada marturisirii necesitatii
existentei tale,iubito...acum e doar linistea
ce tremura intre noi dar maine, la prima ora voi avea
curajul sa-ti destainui toate acestea, si mult mai multe
argumente pentru care merita sa te bucuri
si pentru care doar eu stiu cate nopti n-am visat
si am stat de vorba cu luna si stelele
ca sa pot sa stiu cu adevarat de ce ai venit
pe-acest pamant si de ce existenta ta
nu e doar un miracol pentru mine ci tocmai
o binecuvantare ...te iubesc !