Þi-as scrie iar, că vine primăvara fără mine, să mergi in gară s-o astepti, dar n-am să-ti scriu...ti-s ochii doi ghetari si nu-mi doresc cu litere de foc sa te topesc...
Poate-ai să auzi la stiri, că vine primăvara, poate ai să infrunzesti in zori si tu, poate ai să auzi de umbra mea ce cantă prin apropiere cantec durut de depărtare mută... Poate ai să intelegi la ceas de prea tarziu, că primăvara trebuie să vină, ca ea, săraca, n-are nici o vină, că eu am zborul ancorat de rădăcină... că gratiile mele de argint, in mintea mea cutite se infing... ca drumurile toate ape-mi sunt, ca podurile in vise mi s-au frant... si dincolo de de mine fără mine, ascultă:
Primăvara vineee!