Sunt inconjurata de toate gandurile
ce nu vor sa imi dea pace
nu vor sa plece
si nici eu nu vreau sa plece
Nu vreau nimic de fapt in afara de cerul de deasupra mea

Ma gandesc prea mult, prea putin
insa clar, sunt numai fragmente din
membrana mea de cristal
in care sunt infasurata
De fapt tot ce e in jurul sufletului meu dispare prea usor

Nu plang desi in mine totul se rupe
nu plang fiindca nu sunt puternica
nu pot sa ma misc cand esti aici
nu pot sa respir cand pleci
Si inca astept, inca te astept

Nu mai simt ca totul se invarte in jurul meu
in jurul cuiva
totul se cuvine unei soapte
unui gand sau unei priviri
Acel gand te va invalui si te va ucide incet
Pentru ca e singurul gand ce nu-l poti uita