m-a cuprins o teamă inexplicabilă de gurile astea de canal din mijlocul drumului. uneori se deschid ca niște ochi din asfalt pîdindu-mi trecerea, furîndu-mi și păstrîndu-mi mersul ca pe un fetiș. le simt clipind în noapte, căscîndu-se apoi negre și urît mirositoare în mine spre tenebrele dorințelor interzise. mă soarbe cu totul curiozitatea de a coborî în adîncul lor sordid convinsă că acolo undeva locuiesc eu, cea din unele vise ...