Parcă picau din cer cenușile de o incandescență tulbure ale luminii.

Doar ceața dintre ele individualinzînd a joacă, prin crestele etajate ale arborilor și colinelor, planurile succesive ale depărtării. Continuitate decupată în cartoane de poveste.

Dintr-o suliță piezișă, lumina, abia prelinsă, vag gălbuie, se scurge pe sub umbra cețurilor.

Înalte, în iarba numai bună de cosit, se legănau cu eleganță în bătaia vîntului, desprinse, libere în verdele poienii - balerine tragice probînd în elegie pentru floarea secerată.

Fără să-și arate chipul, soarele își rotea cu sfială cochetă evantaiul de raze scăpate prin spărtura norilor.

Ogoare de brumă sub privirea secerătoare a soarelui.

Pîclă ușoară. Spuza luminii învelește culoarea mocnind.

Un soare crud cerne mireasma viorilor prin pîclele zării.