Vin ploi.
Cineva a distrus o cometă și ne-a încurcat destinele cumplit.
La știri se anunță un anotimp complicat.
În spital ard candele între sufletele de ceară.
O femeie își înjunghie fiul cu plânsul ei ascuțit.
Eu te învelesc în mine până una alta.
Din somnul nostru vizibil a mușcat un lup alb.
Dimineața nu va mai veni așa cum o știam. S-a pierdut ceva când ai străpuns himenul primului vis.

Un străin a aruncat cu păsări moarte în mine. Acum știu toate cântecele lor.

Cerul e din oțel.

Noaptea urlă pe coridoare cu picioarele amputate. O așez în mine și o car prin lume cu plânsul meu înfundat.

Un străin mi-a aruncat ochii în propria mea conștiință ca într-o ladă de gunoi. Acum mă văd mult mai bine. Dar nimeni nu mă mai poate auzi. Tu ai putea dacă ai veni până în zori.

Tu ai putea să mă iubești încă o dată. Apoi să asculți știrile. Vin ploi.