agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


Vizionări: 9 .



Cronica sâmbetei: Balada vrabiei cu condei
poezie [ ]
Lecția vrabiei care n-a vrut să tacă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cameliacami ]

2026-11-14  |     | 



Bun găsit la Cronica Sâmbetei! Toată săptămâna am vorbit despre cifre, crize și cine pe cine a mai criticat. Astăzi, însă, schimbăm registrul și mergem la gura unei peșteri, unde se dă o bătălie veche de când lumea: cea dintre talentul unei vrăbii curajoase și invidia celor care stau ascunși în întuneric.


Balada vrabiei cu condei

Sub o stâncă bătrână și rece,
Unde soarele rar mai trece,

Într-o lume de umbră și lut,
Unde liniștea-i lege demult,

Trăiau viețuitoare tăcute,
De lumina de-afară ferite.

Dar la gura peșterii, sus,
Unde vântul povestea a dus,

O vrabie mică, zglobie,
S-a apucat de-o poezie:

Cu-o pană muiată în rouă,
Scria-n taină o lume nouă!

Iar vecinii din pământ
Îi găseau cusur la gând...

Zi-mi, bre, olmule cel alb,
Din pârâul rece, dalb,

De ce scoți nasul din undă
Să râzi de-o vrabie blândă?

Și tu, cârtiță cu bot
Rozaliu, mirată tot,

De ce dai din mustăcioară
Când îi vezi visul cum zboară?

Voi, raci mici din întuneric,
Cu clești fini, cu mers himeric,

Bârfiți pe sub pietre reci,
Mirându-vă-n veci de veci,

Că-o vrabie mititică,
Harnică și fără frică,

Scrie basme pe-un fag verde,
Unde visul nu se pierde!

„Ce năzbâtie!” – oftează
Un pangolin ce veghează –

„În loc să-și vadă de-acasă,
De grăunțe și de masă,

Să stea-n grotă, la răcoare,
Fără gânduri de-afirmare,

Ea înșiră pe-o frunziță
Flori de rouă din peniță!”

Măi, vecini din adâncime,
Din tăcere și mulțime,

Credeți voi că doar acel
Ce-are solzi și scut de-oțel

Are dreptul la lumină,
La poveste și grădină?

Credeți că-n lumea de jos
Doar tăcerea-i de folos,

Iar vrabia cu condei
N-are loc în lumea ei?!

Dar ea, pe aripi de vânt,
Zboară liberă-n cuvânt,

Și privește spre lumină,
Spre lumea de visuri plină.

Ea scrie de lună, stele,
De prieteni, de-alte cele,

În timp ce voi stați pitiți
În bârloguri, mulțumiți.

Nu mai clănțăniți din clești,
Raci cu ochii prin povești,

Și tu, dragon morocănos,
Ieși din baltă, fii voios!

Căci versul ei o să zboare
Până sus, până la soare,

Iar voi veți rămâne-aici...
Cei mai mari cititori, pitici!

Camelia Oprița, Roma

Concluzia de weekend: Indiferent câți „pangolini” vă spun să vă vedeți doar de grăunțe, nu renunțați la condei.
Să aveți o sâmbătă cu lumină!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!