|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ noiembrie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 9
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-11-14 | |
Bun găsit la Cronica Sâmbetei! Toată săptămâna am vorbit despre cifre, crize și cine pe cine a mai criticat. Astăzi, însă, schimbăm registrul și mergem la gura unei peșteri, unde se dă o bătălie veche de când lumea: cea dintre talentul unei vrăbii curajoase și invidia celor care stau ascunși în întuneric.
Balada vrabiei cu condei Sub o stâncă bătrână și rece, Unde soarele rar mai trece, Într-o lume de umbră și lut, Unde liniștea-i lege demult, Trăiau viețuitoare tăcute, De lumina de-afară ferite. Dar la gura peșterii, sus, Unde vântul povestea a dus, O vrabie mică, zglobie, S-a apucat de-o poezie: Cu-o pană muiată în rouă, Scria-n taină o lume nouă! Iar vecinii din pământ Îi găseau cusur la gând... Zi-mi, bre, olmule cel alb, Din pârâul rece, dalb, De ce scoți nasul din undă Să râzi de-o vrabie blândă? Și tu, cârtiță cu bot Rozaliu, mirată tot, De ce dai din mustăcioară Când îi vezi visul cum zboară? Voi, raci mici din întuneric, Cu clești fini, cu mers himeric, Bârfiți pe sub pietre reci, Mirându-vă-n veci de veci, Că-o vrabie mititică, Harnică și fără frică, Scrie basme pe-un fag verde, Unde visul nu se pierde! „Ce năzbâtie!” – oftează Un pangolin ce veghează – „În loc să-și vadă de-acasă, De grăunțe și de masă, Să stea-n grotă, la răcoare, Fără gânduri de-afirmare, Ea înșiră pe-o frunziță Flori de rouă din peniță!” Măi, vecini din adâncime, Din tăcere și mulțime, Credeți voi că doar acel Ce-are solzi și scut de-oțel Are dreptul la lumină, La poveste și grădină? Credeți că-n lumea de jos Doar tăcerea-i de folos, Iar vrabia cu condei N-are loc în lumea ei?! Dar ea, pe aripi de vânt, Zboară liberă-n cuvânt, Și privește spre lumină, Spre lumea de visuri plină. Ea scrie de lună, stele, De prieteni, de-alte cele, În timp ce voi stați pitiți În bârloguri, mulțumiți. Nu mai clănțăniți din clești, Raci cu ochii prin povești, Și tu, dragon morocănos, Ieși din baltă, fii voios! Căci versul ei o să zboare Până sus, până la soare, Iar voi veți rămâne-aici... Cei mai mari cititori, pitici! Camelia Oprița, Roma Concluzia de weekend: Indiferent câți „pangolini” vă spun să vă vedeți doar de grăunțe, nu renunțați la condei. Să aveți o sâmbătă cu lumină!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate