Când o sa înțeleagă lumea asta că în momentele cele mai grele nu trebuie sa fii singur, atunci când ai nevoie de lume trebuie să stai în lume. Eu nu am înțeles asta și uită-te la mine acum cum stau singură și fug de lume, nu vreau sa vorbesc nici măcar cu mine, nu pot să citesc, nu pot să respir fără să doară. Azi am încercat să închid răni vechi, răni de iubire și încredere înșelată, răni de prietenie și șansă furată.
Am stat și am plâns atâta vreme dupa ce putea să fie, am acuzat atâta vreme persoanele care m-au făcut să sufăr atunci, dar nu m-am gândit niciodată că poate nu a fost să fie, că sub nici o formă el nu avea să mă iubească pe mine. Acum înțeleg că nu el a ales-o pe ea ci așa le-a fost menit, să se iubească și să mă rănească. Și totuși nu se numește trădare faptul că ea a știut că el reprezenta lumea pentru mine? Se numește destin pentru el, care nu a știut ce simțeam, dar ea a știut și totuși m-a trădat. Asta e, copilării. Dar totuși mi-am irosit clipe din viață plângând după o iluzie. Apoi am început să ratez totul, să fug de iubire, să mă ascund de mine, să dau apă și pâine să poată crește scutul.
Nu știu din ce cauză dar am crezut că toată deziluzia mea a început în acea zi în trenul spre fericire. A început cu un sărut și nu contează decât că pentru mine abia acum s-a terminat.
Nu am acuzat pe nimeni, dar nu am putut să mai am încredere. Dar de acum va fi diferit, pentru că acum știu, sau cel puțin încerc să înțeleg că nu a fost alegerea lor ci a fost ceva destinat să fie. Și mie îmi este destinat să mai caut sau poate să aștept, să văd ce o să fie.
Acum știu, sau cred că știu, că lumea nu s-a terminat. Am toată viața înaintea mea și voi încerca să trăiesc așa cum ar fi trebuit să trăiesc, fără frică de a fi înșelată de cei la care țin.
Nu știu cât mai contează acest lucru dar sincer regret că am fost lasă și nu am vrut să iau frâiele vieții mele în propriile mele mâini, am preferat să mă ascund printre clipe, printre lacrimi de durere.
Sper că nu mă vei condamna dar o să încerc să fac de acum înainte doar ceea ce îmi dictează inima. Mai puțină analiză nu strică nimănui.
O să încep să sper...
11.07.2005