adevarul este ca am trecut de cateva ori prin pereti
cu totul
cu tot cu rochia visinie
lunga pana in podea si vie sub privirea ta
in urma
spatiul luase conturul trupului
chircind lumina
iar aerul se turna in palnii
dinspre sanii mei spre teminta

adevarul este ca am trecut de cateva ori prin pamant
cu totul
cu tot cu naframa ruginie
calcata-n picioare de "ce-o fi, sa fie!"
pe banda opusa mergeam inainte
unii ma ocoleau altii-mi treceau pe sub talpi
sau mult prea deasupra
lucram la betoane desavarsind drumurile
calculand amplitudinea aripilor
turnand mercur pe poteci
marsaluind printre borne

adevarul e ca am trecut de cateva ori prin moarte
de atunci am ramas cu golul acesta in cer
care ma lasa sa sper

sa sper